Intr-o zi calduroasa de vara, am pornit pana la Sinaia sa mancam. Evident nu la Popas Alpin – Acasa La Mami, dar intamplator, am avut ocazia sa facem cunostinta cu calitatea serviciilor pe care Mami le ofera turistilor.

Pe scurt: ajungem la Taverna, mancare buna, servicii ireprosabile totul minunat. Cum, langa taverna cineva a avut [...]]]>

Intr-o zi calduroasa de vara, am pornit pana la Sinaia sa mancam. Evident nu la Popas Alpin – Acasa La Mami, dar intamplator, am avut ocazia sa facem cunostinta cu calitatea serviciilor pe care Mami le ofera turistilor.

Pe scurt: ajungem la Taverna, mancare buna, servicii ireprosabile totul minunat. Cum, langa taverna cineva a avut ideea geniala de a construi o telegondola care duce pana la Cota 1400 n-am rezistat tentatiei si am urcat. (Ca o paranteza: Cata minte trebuie sa ai, sa faci punctul de plecare pentru o telegondola la jumatatea muntelui?).

Odata ajunsi la altitudinea de 1.400 m. am cautat un loc “dragut” unde sa putem savura o cafea in contextul muntos in care ne aflam. Am ajuns, din pacate in locul/localul/bodega/bomba numita: Popas Alpin – Acasa la Mami. Mai bine ii spuneau Acasa la Ma-sa.

Totul era ca o calatorie in timp. Tacamurile pentru mancare zaceau alaturi de pahare de diverse modele (nu erau 3 la fel) bazaite pe muste (vezi foto!). Masa mizera tocmai a fost retusata de catre un chelner la 30 de secunde dupa ce ne-am asezat.

Vine momentul sa comandam. Ne aduce meniul. N-am gresit: nu meniurile, meniul. Pentru 5 persoane 1 (un) meniu din 1800 toamna, cu preturile modificate cu creionul. Dupa o atenta consultare, am comandat doar apa (imbuteliata), fara pahare. Si… de curiozitate am luat si un EXPRESO (chiar asa era trecut in meniu, vezi foto).

Cand mi-a adus EXPRESO-ul care de fapt era un 3 in 1… mi-am aminitit de un banc foarte vechi: “Intr-un restaurant un client il atentioneaza pe chelner ca i-a adus cafeaua intr-o cana crapata. – Dar, Domnule, este dovada tariei cafelei noastre! – ii raspunse chelnerul”. Aceeasi

replica, probabil as fi primit-o si eu de la chelnerul ma-sii daca, probabil, as fi avut tupeul sa ii atrag atentia ca mi-a adus un expreso intr-o cana ciobita (vezi foto). Am plecat urgent. Evident, asa cum procedez de fiecare data in astfel de cazuri aplic regula “Bacsis Zero”.

Evident ca n-o sa povestesc doar lucruri neplacute in noua categorie “Experiente Coolinare”. In curand vor urma relatari despre cat de fericite au fost papilele mele gustative la: Restaurantul Grecesc de pe Lahovari (Constanta), Restaurantul Turcesc (vizavi de Primarie – Constanta).

(City Grill Primaverii… fereste-te! ultima oara am asteptat mancarea rece 40 de minute. Iti mai dau o sansa cand te vizitez cu proxima ocazie!)

Trimite articolul pe Facebook

Trimite articolul pe Twitter